visul unui curcubeu

„când o să scrii ceva pozitiv?”

mm, hai sa incerc.

două curcubee s-au întâlnit pe cer senin. au decis că ploaia doar le-ar strica plimbarea și că azi nu vor să ajungă leoarcă acasă.
măcar azi. măcar o dată.

însă, deodată, o bubuitură îl trezește.
tunase, iar fulgerul îl orbește o clipă. visase.
și, cum stătea pe marginea lui de nor, se îmbracă iar în toate culorile — trebuia să meargă la muncă. afară ploua cu găleata.

curcubeul visa mereu la o zi uscată. mereu ajungea acasă obosit, incolor și ud leoarcă.

ploaia e un șef rău.

a devenit curcubeul deprimat,
cel care iese după ploaie,
însă doar noaptea.

cine ar fi crezut că pot scoate optimismul din culori?