Vin roșu

Te face să scrii ore întregi... râde de tine, știe că el te ajută. Sticlește a sânge în venele creației tale. Ești nimic fără el; ești totul când reușești s-o faci fără gust de struguri în cuvinte.

Să rememorăm durerea. Spui că ai cuvinte, însă nu sunt ale tale. Ai nevoie de roșu, de sânge, să-ți curgă prin vene. Ești un chirurg al viselor sau visele fac chirurgie pe tine?

Te omori pentru cuvinte care n-ar muri pentru tine. Niciunul nu moare, toate trăiesc; le pui în hârtie puțin diferit. Asta e câștigul și prețul lumesc.

Suntem sclavii sensului. Însă cuvintele au dublu sens de cele mai multe ori. Și atunci... ai cui sclavi devenim?

Sclavii celui care citește? Sclavii ideii? Sclavii propriului sens?

Să moară sensul, căci doar așa putem trăi prin ale noastre cuvinte!