Țepeș

eu nu-s urmaș al lui traian,
nu știu latină, nu-s roman.

popor ce-a trădat prea mult —
istoria nu minte oricum.

pe țepeș, doamne, l-am trădat;
român? sau turc prea educat?
l-am văzut rău întruchipat —
de fapt, el cred că ne-a salvat.

un demon prea demonizat.

vlad pentru mahomed?
i-a fost frate, a și fost demn.
prințul a trădat forțat
poarta ce l-a educat.

pentru acest popor ratat?

dar…

a stins puțin din ce eram,
boieri trădători de neam;
a tras în țeapă numai hoți,
l-am văzut crud — ce idioți.

prea răi, prea mici, prea cruzi;
istoria ne vede bine?
nu cred, suntem în ruine.

a fost vampir? a supt ce-i rău!
sau poate așa îl văd doar eu.

frumos popor, frumos și radu —
popor care-și trădează neamul.

„Țepeș” e un poem despre oglinda noastră istorică — despre cum transformăm dreptatea în cruzime și trădarea în obicei național.

Nu-l reabilitează pe Vlad, ci ne acuză pe noi, cei care am învățat să-l judecăm fără să-l înțelegem.