Rugăciune inversă. Dar tot rugăciune e.

Nu sunt obosit. Exist obosit. Nu cobor în mine. Acolo e întuneric. Acolo e abisul. Uneori îl aud.

E la ușă. Vine cu cadouri. Cu cadouri din iad. Cu vicii.

Am zece grame și un revelion în față. Muzica e o bâzâială obscură, iar dracii dansează pe masă. I-am dat un șut în cur unuia care nu mă lăsa să mă ridic de pe canapea. Mi-a zâmbit. Nu s-a oprit din dans.

E joi. 22:22.​​​​​​​​​​​​​​​​ Am găsit o hârtie. Un cuvânt: iadul. Nu știu când l-am scris.

Mă obosesc oamenii. Și fluturii. Primii vorbesc, ăilalți dau din aripi. M-am izolat. De toți și de toate. Mă simt ca o molie în casă. Aș poleniza lumina, dar stau cu draperiile trase.

Dau muzica tare.