Rugăciune

Caută-mă.

Mă găsești în urma greșelilor mele. Și a greșiților mei. Căci am greșit multora și mulți mi-au greșit. Dar mi le țin minte doar pe ale mele, deși am spus că ale lor mă apasă mai tare. Cel puțin, așa m-am comportat.

Am avut un comportament mincinos, Doamne. Mincinos întru sinceritate. Căci credeam că adevărul îl văd în oglindă. Până s-a spart.

Și când s-a spart, să știi că am încercat să mă lipesc. Știi ce s-a întâmplat. Sau nu știi, că nu ți-am simțit privirea asupra mea.

Nu te uiți la oameni. Și te înțeleg. Oamenilor le e greu să se uite la ei înșiși, darămite ție. De ce te-ai uita când știi totul? Privirea care știe — nu judecă. Și asta îmi lipsește.

Pentru că m-am privit. Și m-am judecat. Și ar fi fost nevoie de un Dumnezeu să n-o fac. Uită-te.

Poate nu merit. Poate îți rănesc privirea.

Fă-o ca sacrificiu, nu ca datorie.

Dar fă-o.