optzeci la sută metafizic

gândurile mele vin din același loc de unde pleacă tăcerea.

am crezut mereu ca imi e greu sa-mi revendic gandurile, insa gandurile ma revendica pe mine.

optzeci la suta din tot ce gandesc e un mod metafizic de a ma face atent la propria-mi gandire.

ma obosesc discutiile despre realitate. realitatea mi s-a parut mereu rastignita in nebunie.

ma gandesc gandind si ma sperie gandirea. poate asta e realitatea mea nebuna: de a-mi meta gandi delirul. ma fascineaza si ma oboseste.

fac analize si le analizez. cat de adanc poti sapa? unde se termina puterea care sfredeleste gandirea? cat de adanc e abisul in care poti sa cazi cand esti deasupra norilor. intr-un avion, de exemplu?

am incercat sa-mi opresc mintea, sa nu se duca pe pustii.. insa nu suntem toti pe pustii? unde se termina pustiul si unde incepe civilizatia?

insasi scrierea acestor idei, imi goneste mintea pe un pustiu necivilizat. merg si vin, plec si ma intorc. insa, in cautarea asta neincetata a sensului, am vazut ca haosul nu e o alternativa opusa. e doar o alternativa.

am incercat o viata sa repar ce nu e stricat. as putea sa iau o pauza si sa accept.

cand demonii devin ingeri, greselile divine, oamenii dumnezei. tu ce mai esti? tu cum te scrii?