ma trimiti la grădiniță,
după țigări, micul mare ajutor
mă cerți că vreau să ies
din umilul meu decor
dacă nu sunt azi simpatic,
mă trimiți în treaba mea —
să mă joc că sunt copil,
nu să stau în gura ta
te simt când îți pierzi controlul
și crede-mă, nu-i ușor
că te proiectezi în mine
și mă vrei să mă joci ca rol
sacrifiicile tale sper ca sunt povara mea
ca vreau si eu mostenire macar neputinta ta
sa o iau cu mine lume si sa ma mandresc cu ea
ma duc sa ma regasesc? mai bine n-as cauta
toti isi vindeca durerea, viata, moartea, trauma
sa ma vindec eu de mine?
lasa-ma sa simt ceva.
Sentimentul de familiaritate m-a însoțit tot parcursul citirii, dar și de resemnare. Felicitări!