copilul interior
ma trimiti la grădiniță,
după țigări, micul mare ajutor
mă cerți că vreau să ies
din umilul meu decor
dacă nu sunt azi simpatic,
mă trimiți în treaba mea —
să mă joc că sunt copil,
nu să stau în gura ta
te simt când îți pierzi controlul
și crede-mă, nu-i ușor
că te proiectezi în mine
și mă vrei să mă joci ca rol
sacrifiicile tale sper ca sunt povara mea
ca vreau si eu mostenire macar neputinta ta
sa o iau cu mine lume si sa ma mandresc cu ea
ma duc sa ma regasesc? mai bine n-as cauta
toti isi vindeca durerea, viata, moartea, trauma
sa ma vindec eu de mine?
lasa-ma sa simt ceva.



Sentimentul de familiaritate m-a însoțit tot parcursul citirii, dar și de resemnare. Felicitări!