Brâncuși - Văzduhul (Partea II)
Nu te-am văzut. Nu te-a văzut o țară întreagă. Nici Academia nu te-a văzut, când stătea cu mâna pe cocean.
În 2016 am încercat, ca popor, să mai dăm o mână peste greșeala de altădată. Dar la final de campanie te-am pus, deși mort, să întorci și obrazul celălalt. Ăla neplesnit. Ăla cuminte.
De data asta, nici Blaga nu s-a mai auzit.
Ai avut dreptate când ai zis: „V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci.” Eram. Și vom fi.
Există o fărâmă de lumină în tot acest întuneric. Nu pentru noi, ci pentru tine. Există și un Dumnezeu care, spre binele credinței, urăște românii.
S-a întâmplat o dreptate cosmică: oricât ne-am chinui ca popor să îți cumpărăm ce am refuzat odată — nu ne permitem.
Și nici dacă am avea toți banii din lume, tot ar fi cineva care nu ar vinde ceva ce ai încercat să ne faci cadou. Nu s-ar putea despărți de ce a ieșit din mâna ta.
Pentru că nu a ieșit porumb.
Să ne ierte văzduhul.