amar

mă uit la oameni care-și plimbă durerea

visându-se nemuritori.

sunt gălăgioși, se grăbesc nicăieri

încercând să înțeleagă ziua de ieri.

lângă mine, un bătrân

își ignoră cafeaua.

își soarbe tăcerea.

nu se grăbește

să ajungă la zile cu soare.

nu se gândește

că poate pe mâine nu-l are.

poate a trăit mai mult

față-n față cu o cafea

decât au trăit alții

uitând s-o bea.

azi a sorbit prima data din ea, el niciodată n-o bea.

s-a mirat si ospatarul si l-a întrebat de ce azi?

o banala dimineata de marti

de dorul de maine, dor de amarul din viața mea.

n-am băut din tinerete

m-a băut ea.