amar
mă uit la oameni care-și plimbă durerea
visându-se nemuritori.
sunt gălăgioși, se grăbesc nicăieri
încercând să înțeleagă ziua de ieri.
lângă mine, un bătrân
își ignoră cafeaua.
își soarbe tăcerea.
nu se grăbește
să ajungă la zile cu soare.
nu se gândește
că poate pe mâine nu-l are.
poate a trăit mai mult
față-n față cu o cafea
decât au trăit alții
uitând s-o bea.
azi a sorbit prima data din ea, el niciodată n-o bea.
s-a mirat si ospatarul si l-a întrebat de ce azi?
o banala dimineata de marti
de dorul de maine, dor de amarul din viața mea.
n-am băut din tinerete
m-a băut ea.